Mă ia cu tine inima, atât de simplu şi firesc
În primăveri eterne, scăldate de lumină
Pe buze te aşterni şi ştiu n-ai nici o vină
De vină sunt doar eu, că prea mult te iubesc.
Zac grav în neputinţă, dar în inima ta mă ridic
Mi-eşti lanţuri şi aripi, de care cu patos mă ţin
În stare de orice, în stare de nimic
Mă ia inima cu tine, eu în inimă te ţin.