Mă ia cu tine inima

Mă ia cu tine inima, atât de simplu şi firesc
În primăveri eterne, scăldate de lumină
Pe buze te aşterni şi ştiu n-ai nici o vină
De vină sunt doar eu, că prea mult te iubesc.

Zac grav în neputinţă, dar în inima ta mă ridic
Mi-eşti lanţuri şi aripi, de care cu patos mă ţin
În stare de orice, în stare de nimic
Mă ia inima cu tine, eu în inimă te ţin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *