Lacrima e doar o prelungire a sufletului
Atunci când acesta se frânge-n pustiu
Bucăți rărăcite, din nu pot și nu știu.
Lacrima e doar o neputință a trupului
Când suntem goi de noi, sau poate preaplini
De slăbiciuni, de frici, de lipsuri sau vini.
Tu, nu vezi ce sunt la marginea gândului?
O lacrimă… și câtă risipă de mine e în ea
De ce judeci, când nu ști ce-i în inima mea?