Tu, mi-ai zăcut pe tâmple și te-am purtat pe piele
Ești scris cu tăciune de mâinile mele
Mult prea plină de tine mi-am făcut obicei
Să te-ascund de uitarea ochilor mei.
Dar eu, nu voiam vise tăcut să mă frângă
Sau să ucidă partea mea stângă
Mi-ai pus oare aripi, ca apoi să le frângi?
Mă întrebi:Iubito, plouă?… sau tu plângi?