Atâtea anotimpuri între noi de nu prea stiu cum s-a întâmplat,
Într-o toamnă, ștergând vise de brumă, ți-am desenat chipul pe frunze
Umbre și glasuri vetuste în mine zbierau, dar cine să le fi ascultat,
Ai venit ca o ploaie mănoasă, să îmi așterni rod de iubire pe buze.
