Îmi târăsc existența prin falduri de zile mediocre …
iar sufletul, îl las să curgă- n voie în blonde versuri
Strâng visele din nopți și caut printre ele înțelesuri
Mă adăncesc ușor în universul meu de contemplare.
Mă adâncesc în somnul neființei ce mă- așteaptă,
Parcă mai dulce și mai lacom din mine să se- nfrupte,
Când trupul fără vlagă, refuză- n zadar să mai lupte
cu veșnica secundă, ce se lasă, de-a pururi îngropată.
