Ești infinit și o secundă-n plus

Te-am desenat în versuri, neînțeles, nespus
Sub pleoapa grea de humă ți-am așternut săruturi
Cu șoapte între buze zdrobit-am zeci de scuturi
De care-am vrut să uit, ca florile de fluturi
Dar tu-mi ești infinit și o secundă-n plus.

Te-am recitit în culori, cu glasul mut, răpus
De teamă că te-ai pierde prin ale mele gânduri
Te-a scris degetul meu în mii și mii de rânduri
Pe așternuturi moi, pe pietre sau pe scânduri,
Căci tu–mi ești infinit și o secundă-n plus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *