Mi-e teamă, ai să-mi vinzi buzele pe un amurg
Pe-un stol de vise sau un crâng de flori
Din sufletul tău mă vor smulge tăcute ninsori
Am să te plâng și-am să te tac, până-n zori
Prea puțin am iubit, prea degrabă mă scurg.
Ai să mă îngropi la capătul unei zile
Departe de ochii tăi, în grele păcate ascunse
În triste dureri și-un lung șir de cuvinte nespuse,
Printre gânduri pierdute și frunze de ploaie răpuse,
îngenuncheat de-o mână de pietre și câteva lacrimi umile.
