Te-am iubit prea aspru, șoptit și neînțeles
Privind prea mult lumina, am orbit
Mi-ai fost blestem pe buze, apoi lemnul sfințit
Mi-ai fost ninsoarea albă a florii de cireș.
Trec umbre peste noi și parcă nu iți pasă
Atâtea anotimpuri m-au prins străin de tine
Dragostea ta nu se-ntoarce la mine
Sufletul meu zace-n sânge, sub coasă.
