Mi-e dor de mine! De mine, bun, simplu, frumos, îndrăgostit, visător, fericit. De mine, când îmi plimb în taină amintirile în diminețile calde de vară, atinsă de furtunile propriilor emoții. Mi-e dor de mine când ucid timpul cu un gest sau un cuvânt și nu îl las pe el să mă șfâșie cu ghearele clipelor ce trec, mult prea repede. Mi-e dor de mine să mă privesc în oglindă dezgolită de orice neputință și să mă întreb: Esti bine?… Sunt!… și nu va ști nimeni niciodată. Mi-e dor de mine și mi-e teamă că m-am uitat în goana asta nebună într-un geamantan prăfuit pe peronul vieții când alergam să prind și eu un tren. Mi-e dor de valurile marii, de iarba verde sub picioarele goale, de fluturi, de stele, de raze de soare. Ție de cine ți-e dor ?
