Te strecor în trist și verde

Suflete, păcate grele mi te poartă, mi te curmă
Dar te port adânc prin vene, prea tăcut și fără urmă
Te ascund în gânduri zeci cu teamă de a nu te pierde,
Sau în lacrima din ochii, te strecor, în trist și verde.

Te strecor cum știu doar eu, în a buzelor tăcere
În venin de amintiri ce au gust dulceag de miere
Ne strivim de același chin, aceleași vise ne poartă
Te strecor în verde trist, te înec adânc în șoaptă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *