Mi-e sufletul umbră

Te scufund în liniştea cuvintelor nerostite
Te plâng repetat, să uit cumva de tine
Pe trupul meu sunt degetele tale scrijelite
Pe trupul tău, nu mai e loc de mine.

Mi-e sufletul plin de umbre, tăcere şi chin
Chiar dacă ochii îmi sunt goi de tine
Nu ne-ntâmplăm, alegem doar un alt destin
Ce credem amândoi că ne-aparţine.

Ne ardem timpul lacom în neştire
Şi-atâta agonie ne împresoară
De pot să fiu orice… voi fi iubire
Şi-am să mă zbat tăcut să nu mai doară.

Separator image Posted in Blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *