Cum aș putea să-ți spun: Mai stai un ceas!
Când sunt cel ce-a plecat în goană după vise
Sumbre tăceri în urmă au rămas
Și răni adânci, deschise.
Cum aș putea să-ți cer să nu mă pierzi
Când eu, mă simt pierdută și străină
Se scaldă-n lacrimi, ochii triști și verzi,
Iar tu, n-ai nici o vină.
Cum aș putea să-ți leg de mine pasul strâns
Când pașii mei sunt rătăciți și goi
Când mă înec adesea în dor și plâns
Cum să te cer din mine, înapoi?
